Luni, 7 noiembrie 2022

În 1975 a fost campion cu Steaua București.

,,Gogoașă”, cum îi spuneau apropiații, a trudit mulți ani la secția de tenis de câmp de la Jiul Petroșani, având sub bagheta sa o serie de jucători talentați.

Aflat sub coordonarea unui specialist în tenis, prof. Mircea Pascu, cel care era președintele clubului Jiul, Constantin Popovici a făcut mereu eforturi pentru ca tenisul petroșenean să poată ține pasul în confruntările divizionare de atunci.

Din păcate la vârsta de 78 de ani, în urmă cu câteva zile, Constantin Popovici a încetat din viață.

Un pios omagiu celui care a fost un mare antrenor de tenis.

Pe 7 noiembrie 1922, exact acum 100 de ani, s-a născut unul dintre cei mai valoroși fotbaliști români ai anior `30 – `40. Bazil Marian își are legat numele și de echipa Jiul Petroșani.

PROMOVAREA CU JIUL ACUM 60 DE ANI

Bazil Marian a început fotbalul la Solvay Uioara, în 1934, dar va debuta ca jucător pe 24 septembrie 1939 în Divizia ,,A” la Victoria Cluj, într-un 2 – 1 cu Venus București.
Va juca un sezon (1940 – 1941) la Mica Brad, apoi la Carmen București (1941 – 1947), fiind poreclit ,,bombardierul”, pentru eficiența sa în atac, marcând 95 de goluri în cei 11 ani petrecuți în Divizia ,,A”.
A jucat de 18 ori și în Naționala României, apoi, după o stagiatură ca antrenor secund la Rapid, preia în 1960 Jiul Petroșani ca antrenor principal, echipa cu care reușește în 1961 promovarea în Divizia ,,A”, cu o echipă în care evoluau Crâsnic, Gram, Romoșan, Farkas II, Ciudărescu, Nertea sau Cosmoc. Avea doar 38 de ani, dar era extrem de dedicat meseriei sale.

Bazil Marian, fost fotbalist la Solvay Uioara, Victoria Cluj, Mica Brad, Carmen și Rapid București, a devenit antrenor în 1954. După șase ani petrecuți la Rapid, la vârsta de 38 de ani ajunge la Jiul, unde va antrena doi ani (1960-1962), promovând echipa minerilor în primul eșalon.

LIBERA ALEGERE!

Unul dintre antrenorii perindaţi la Jiul a fost şi Bazil Marian. El era stimat de conducerea clubului şi iubit de jucători. Orele de antrenament erau întotdeauna făcute cu intensitate mare, cu multe exerciţii de tehnică individuală dar plăcute şi variate, în programul de pregătire. Oboseala nu se simţea deoarece maestrul acorda elevilor săi, minute de relaxare periodice. “Fiecare să-şi ia mingea. Puteţi face cu ea ce vreţi”. Mingile erau clasice, cu camere şi şnur. La un antrenament jucătorul Ciurdărescu i s-a adresat respectuos: “Maestre, aţi spus că pot face cu mingea ce vreau?”, “Da, aşa am spus!”, “Bine, atunci o dezumflu…”.
Gluma, atmosfera de voioşie spontană, a descreţit frunţile jucătorilor, iar oboseala a trecut în favoarea pregătirii antrenamentului.

CUPLU DE VIS, DAR, RETROGRADARE

Bazil Marian rămâne și în sezonul 1961 – 1962 în Divizia ,,A” și deși va beneficia de câțiva jucători valoroși, Jiul nu va rezista decât un campionat. Asta în ciuda faptului că va beneficia de un cuplu de atacanți tineri, de mare rafinament, Dumitriu II – Pavlovici, care vor cunoaște glorie în anii următori la Rapid sau Steaua.

DE LA JIUL, LA NAȚIONALĂ!

După 1962, Bazil Marian pleacă la Viitorul București apoi la România U21 și chiar antrenor al Naționalei de seniori în 1967!
Va mai ,,prinde” mandate de antrenor al Dinamo, Farul, F.C Argeș, Rapid, JSK Tizi-Ouzou (Algeria), încheindu-și cariera la vârsta de 67 de ani la Naționala de Tineret U21 a României.

,,UNA MICĂ”, ACUM ȘAPTE DECENII

În 1952, pe când juca la Rapid, într-un meci cu Metalul București, Bazil Marian a dat un gol anulat de arbitru. Nervos s-a dus la marginea terenului unde se vindea țuică fiartă (era un ger cumplit!), a băut un păhărel, a intrat în teren, iarăși a marcat, dar nici de data asta acordat. A mai dat pe gât una mică, după care a plecat direct la vestiare.
Se cam pilise ,,Bombardierul”.