Luni, 14 noiembrie 2022

“Atât putem...”, răspundea un jucător jiulist galeriei, la finalul meciului Jiul – A.C.S.O. Filiași 1-3, de acum două zile.

Oare?

Parcă ceva nu se leagă, jucătorii sunt aceiași care au învins și la Hațeg, care au presat bine cu Viitorul Șimian în tur, ori la Tg. Cărbunești și în Cupă cu Oțelul.

Nu dăm verdicte, mai sunt 6 etape din returul regular, dintre care două în acest an. Dar parcă atârnă prea greu un total de 1-7 în ultimele două etape...

Și-atunci, dincolo de ratări, arbitraje sau alte-alea, hai să vedem ce-o fi și în grădina proprie. Antrenorul George Zima spune mereu în declarații că își asumă responsabilitatea. Păi ar trebui să îi scuture puțin pe unii dintre jucătorii care au senzația că sunt senatori de drept, dar randamentul este unul de curtea școlii. Personal, cred că există soluția redresării. Cheia e la Zima.

Nu am ratat un nou prilej de a fi prezent la o mare competiție de talie internațională, a 15-a ediție a Campionatului European de Handbal feminin, cu România într-o grupă în capitala Macedoniei de Nord, SKOPJE.

O echipă de... fotbal (11), suporteri pentru handbal

O săptămână petrecută acolo, alături de ”gașca” Alpha HC RO, coordonată de Costel Gavrilă, ex-handbalistul petroșenean din anii ‘80, care a dus o parte din acest grup în fosta țară iugoslavă, printre care foștii antrenori de la CSSP sau Știința Petroșani, Ioan Chirilă, Edith Mileti și Daniel Brânzău.

SKOPJE, DINCOLO DE HANDBAL

Skopje, un oraș de vreo 600.000 de locuitori parcă încremenit în timp, undeva în anii ‘70. Dacă scoatem din peisaj câteva repere de interes turistic – faleza cu podurile de pe râul Vardar, maiestuoasele statui ale lui Constantin cel Mare sau Alexandru Macedon, fortăreața Marele Bazar, câteva hoteluri și restaurante mai răsărite, unele clădiri guvernamentale, nu prea mai rămâi cu mare lucru pe retină.
Traficul este unul de coșmar, cu șoferi absolut de pe altă lume,, un drum de la hotelul ”De Koka”, până la sala sporturilor ”Boris Trajovski”, de numai 3 km durând și 20 de minute! Cerșetori și mizerie cât cuprinde, străzi murdare, tarabe cu toate tâmpeniile la vânzare la orice colț de stradă, cam asta te întâmpină într-o capitală, totuși, europeană în plin secol XXI.

HANDBALUL, UN SPORT DE INDEX

Nu știu ce rațiuni or fi împins Federația Europeană de Handbal – EHF – să organizeze o competiție în această țară, dar localnicii n-au nicio treabă cu fenomenul.
Într-o sală de peste 5.000 de locuri, doar la meciurile echipei gazdă se adunau vreo 2.000 de suporteri, în rest, aceștia plecau, rămânând doar cei 200-300 de fani români, francezi și olandezi.
La meciul cu Spania de pildă, în sală nu au fost decât vreo 150 de fani, care și-au încurajat echipele, Spania și România.

SPERANȚE ROMÂNEȘTI

România, până la acest moment a avut o evoluție fluctuantă. Un joc bun cu Olanda, pierdut la limită, 28-29, pe fondul unui arbitraj potrivnic, apoi de nerecunoscut cu Franța, scor 21-35 și în fine, revenirea în meciul cu Macedonia de Nord, scor 31-23, apoi evoluția dramatică din jocul cu Spania, scor 28-27, golul decisiv al Biancăi Bazaliu reaprinzând speranțele românești.
Una peste alta, pentru reporterul căruia îi place ceea ce vede în teren, nu ceea ce fură de pe Facebook și alte surse neverificate (cum din păcate procedează destui pseudoziariști…), rămâne o experiență frumoasă și interesantă, cu poveștile ei, dincolo de un spațiu redus la o pagină de ziar.