Joi, 11 ianuarie 2024

Și în fine, pentru prima oară când apare numele „Jiul”, după desființarea fuziunii U.C.A.S.P (C.A.M.P + C.S Vulcan), moment de la care au trecut 95 de ani (1929).

Și-ar mai fi 90 de ani (1934) debutul în prima ligă, 75 de ani (1949), locul 3, cel mai bun în prima ligă.

Anul 100 al Petroșaniului, ca oraș, marchează așadar câteva evenimente de luat în seamă și pentru echipa de fotbal Jiul Petroșani. 

Acum 100 de ani (1924), odată cu declararea Petroșaniului ca oraș, echipele de fotbal din Valea Jiului au fuzionat

Pe 4 ianuarie 1924, în Valea Jiului este declarat primul oraș, comuna suburbană Petroșani.

Se „întâmpla” prin decizia secretarului de stat de la acea vreme Gheorghe Tătărescu (1886-1957), care prin Decizia nr. 480 din 4 ianuarie 1924 a Consiliului de Miniștri (președinte I.C. Brătianu) să declare ORAȘUL PETROȘANI, eveniment validat și sărbătorit pe 12 ianuarie, în Sala „Apollo”. 

Ce se întâmpla în plan sportiv la acea oră?

Exista echipa de fotbal, C.A.M (Clubul Atletic al Minerilor) Petroșani, înființată în anul 1919, care juca din toamna lui 1922 pe stadionul vechi, actualul Parc „Carol Schreter”. Echipa era înscrisă în Campionatul Districtual Arad, alături de alte șapte echipe și va ocupa locul 3 la primul sezon 1922-1923. 

Era o echipă cu câteva reale talente, precum Kiminich, Danko, Klein, Boldin, Veszpremy sau Palinkas.

În anul următor, 1924, C.A.M.P face o fuziune cu C.S Vulcan, noul nume al echipei fiind Uniunea Cluburilor Atletice Sportive Petroșani (U.C.A.S.P), echipă ce va juca în 1925 la Arad, finala Campionatului Național, meci pierdut cu 1-5 în fața celor de la Chinezul Timișoara, unicul gol al petroșenenilor fiind marcat de Veszpremy.

Antrenorul echipei Adalbert Szabo, cel mai longeviv antrenor al echipei, 11 ani, între 1923-1934!

UN ANTRENOR ACUM 100 DE ANI: ADALBERT SZABO

În lunga istorie a zecilor de antrenori care au antrenat Jiul Petroşani, există şi un început. Primii care s-au ocupat de pregătirea echipei CAMP (primul nume al Jiului) au fost, de fapt, nişte amatori: Keiling, C. Krausz, Spitzer, I. Nagy, Fr. Mille, Kovezdi. Apoi, între 1922-1923, Ştefan Csomag.
Dar, în anul 1923, echipa este încredinţată lui Adalbert Szabo, care pe atunci avea 40 de ani, omul fiind de profesie maistru minier mecanic. La 14 ani avea un contract la echipa de tineret Ujpesti Budapesta, pentru ca apoi, între anii 1907 şi 1913, să joace în prima echipă.

În perioada 1913-1923 îl găsim la celebra Chinezul (Kinizsi) Timişoara, ca extremă stângă, apoi antrenor. În 1923 este adus la Jiul (CAMP), echipă la ora aceea aflată la start în campionatele zonale. De altfel, Jiul (atunci se numea UCASP) va ajunge, sub conducerea antrenorului Adalbert Szabo, în finala naţională, când, la Arad, va pierde cu 1-5 meciul în favoarea celebrei Chinezul Timişoara, în 1925. Succesul va fi reeditat într-o altă finală în 1927, la Braşov, 2-3 cu Colţea (pe atunci Jiul reprezenta oraşul Lupeni).
Adalbert Szabo, ca jucător, a jucat în cei 16 ani (1907-1923) în peste 600 de partide (circa 50 internaţionale), el practicând cu succes ciclismul şi atletismul.

A fost şi arbitru licenţiat, dar la Jiul a rămas antrenor până în 1934, la prima echipă, apoi s-a preocupat până în anii 1940 de pregătirea tinerelor talente, copii şi juniori. Activând 11 ani ca antrenor principal al Jiului (1923-1934), se poate spune că Adalbert Szabo a fost cel mai longeviv antrenor şi cu cele două succese din 1925 şi 1927, ca performanţă, când echipa din Valea Jiului a fost vicecampioană naţională.

O perioadă de pionierat pentru Jiul, cu rezultate dintre cele mai bune, cu două locuri de vicecampioană a României-sub diferite denumiri-, într-o fuziune care a funcționat vreme de cinci ani, între 1924-1929, când va deveni pentru prima oară cu numele Jiul Petroșani. 

CRONICA SPORTULUI VĂII JIULUI