Joi, 04 august 2022

S-au născut în același an, 1971 și la aceeași dată, 4 august. Aristică Cioabă și Marius Szoradi împlinesc azi 51 de ani.

Cum au trecut anii... Parcă mai ieri debutau pentru Jiul! Cioabă a intrat direct în focul luptei Diviziei “A” în campionatul 1989-1990, sub bagheta lui Gogu Tonca, acolo, lângă consacrații: Negrilă, Ioan Varga, Bâcu, Henzel, Lasconi, Rico Cristea.

Marius Szoradi a apărut după 3 ani, în 1993, când Jiul era în Divizia “B”. Venise de la Vulcan. Cioabă era deja “senator de drept”, acolo mai erau “Gazza”, Doroș, Viorel Stancu, Militaru, Mangalagiu, Călugărița, Mircea Cristescu...

Szoradi nu a rezistat decât un sezon, 1997-1998, a plecat dar a revenit pentru încă trei ani 1997-2000, prinzând și un sezon 1997-1998, în Divizia “A”. Cioabă pleacă în vara lui ´98, Szoradi rămâne în barca Jiului până în anul 2000, atunci cu o altă generație Hotoboc, Brehui, Priseceanu, Neiconi, Antal, Nae Iorga sau Gabi Apetrei...

Au fost printre jucătorii cei mai longevivi ai Jiului ultimilor 25 de ani.

Să le urăm azi la unison, lui Aristică Cioabă și lui Marius Szoradi, LA MULȚI ANI!  

Anii `90 în Valea Jiului au fost sub dictatura Miron Cozma. Așa erau vremurile. Unul dintre lucrurile bune de-atunci a fost promovarea echipei Jiul Petroșani în Divizia ,,A” în vara lui `96. Atunci apăreau și imnurile echipelor.

Jiul trebuia să fie în trend. Liderul ,,El Maximo” își dorea un imn pentru echipă, a dat ordin și s-a executat.
Geo Popa (69 ani), lider al trupei Acustic la acea vreme, povestește cum s-a născut imnul Jiului: ,,A fost ceva pe neașteptate. Eu împreună cu colegii mei de la Acustic (Vali Ioniță, Valentin Banetti, Iosif Toth, Nelu Banciu), cântam pe litoral, era vacanță, prin iulie – august 1996. Am venit la Petroșani, într-un week-end, aveam de cântat la un eveniment. Primesc un telefon de la Ilie Bălănescu, președinte la Jiul și director de mină, să vin urgent la el să discutăm ceva. Îmi spune că este vorba despre realizarea unui imn, muzică și text, pentru echipa Jiul, pentru suporteri. Sincer, eu nu prea aveam treabă cu fotbalul, dar mă rog, ordinu-i ordin…
L-am convocat pe colegul meu de la clape, Iosif Toth într-o după-masă și ne-am pus pe treabă. Știam că pe la stadioane suporterii, agreau tema muzicală a piesei ,,Na Na Na Hey Hey Kiss Him Goodbye” a trupei Steam compusă de Garrett Scott, apărută prin anii ʹ70. Am făcut o adaptare a părții de refren, cu un ,,miez” muzical gândit de mine și Iosif Toth. Am adaptat versurile la zona noastră, la munca minerilor: ,,Munții Parâng miros a lună plină/ Iar Valea noastră e plină de lumină/ Avem echipă mare, Jiul Petroșani/ Și ne mândrim cu ea, de zeci și zeci de ani…". Apoi intercalam versurile de refren, pe linia melodică a celor de la Steam, cu textul și muzica realizate de noi, total 12 versuri pe o piesă muzicală de 3 minute și jumătate. Sigur, în timp, am mai îmbunătățit coloana sonoră, textul a rămas același. Melodia, imnul în sine, a fost adoptat repede de suporteri, de iubitorii Jiului. Imnul a rămas valabil până azi, spre bucuria mea, în conștiința tuturor celor care iubesc culorile alb-negru a Jiului.” , a spus Geo Popa (foto).

Jiul Petroșani, echipă înființată în anul 1919 (a avut de-a lungul vremii mai multe denumiri, mai exact șapte, în funcție de bătaia vântului politicilor acelor timpuri.

DENUMIRILE ECHIPEI JIUL PETROȘANI ÎNTRE ANII 1919-2022

C.A.M.P. 1919-1924

U.C.A.S.P. 1925-1929

JIUL 1929-1949

PARTIZANUL 1950

FLACĂRA ENERGIA 1951-1952

MINERUL 1953-1958

JIUL 1959-PREZENT

Desigur Jiul a rămas pentru cea mai lungă perioadă de timp, 20 de ani între 1929-1949 și alți 60 de ani, din 1959 încoace, în total 80 de ani sub numele de Jiul.

În toate aceste perioade s-au realizat diferite insigne, pe anumite formate și chiar culori, deși alb-negru este culoarea ce definește echipa Jiul.

Prima insignă a apărut exact când purta primul nume, în anii ´20, Clubul Atletic al Minerilor Petroșani (C.A.M.P.), unde inițialele echipei erau gravate pe o cruce albă, cu cele două ciocane pe fond negru în patru colțuri (foto 1).

Cu simboluri industrializate - sonde, ciocan - apărea în 1951-52 insigna cu numele Energia (foto 2) iar pentru perioada 1953-58 avem insigna cu Minerul (foto 3), unde nu sunt respectate culorile alb-negru.

Unele dintre primele modele cu denumirea de Jiul (foto 4 și 5) au fost, pe un fond negru, cu scrisul aurit, apoi varianta scut (foto 6) și cea rotundă (foto 7). Cu ocazia împlinirii a 70 de ani, în 1989, a fost editată o insignă jubiliară (foto 8), pentru ca apoi să apară alte variante îmbunătățite, dar simple (foto 9 și 10) până în zilele noastre.